Îmi amintesc mereu, de zâmbetul tău,
Ţinându-te în braţe, lângă sufletul meu;
De clipele în care mă mângâi uşor,
Privindu-mă în ochii mei, plini de dor.
Îmi amintesc mereu, cum în tăcerea nopţii,
Mi-ai alinat chipul, lăsat în voia sorţii;
Cum mi-ai şoptit, bătăi de inimă,
Acompaniate de emoţia mea, nepotrivită...
Îmi amintesc mereu, de căldura sufletului tău,
Lipit lin de mine şi nepăsător la auzul lor!
Cum privesc uimiţi, din spatele unui controlor,
Scena unui sărut grăbit- parcă- de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu